Patrimoniul istoric şi etnografic – parte a dezvoltării
durabile a turismului în Bucovina
HERITAGE
MIS-ETC Code: 829

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”

Imagini

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”

Coordonate GPS (47.348602294922; 26.468927383423)
Regiunea (judeţul) Suceava
Raionul Forasti
Localitatea Forasti
Adresa Strs. Ţolescu Maria f.n.
Categoria Obiective religioase
Anul înfiinţării/prima atestare 1766
Grupul etnic Rom

Descrierea obiectivului

A fost construită în anul 1766 în satul Forăști din comuna omonimă. Ea se află localizată în cimitirul sătesc. Biserica a fost construită de boierul C. Forăscu, perioada construcției fiind atestată de o inscripție aflată la partea superioară a ancadramentului ușii de intrare: “7274 martie 4″. Inițial biserica avea dimensiuni modeste, comunitatea locală fiind și ea destul de mică numeric. Cronica parohiei menționează că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a adăugat un pridvor închis pe latura sudică, deasupra sa fiind înălțat și un turn-clopotniță înalt. O altă serie de lucrări de renovare ale lăcașului de cult au avut loc în anul 1920 când s-au căptușit pereții, atât pe interior, cât și pe exterior, cu scânduri de brad, vopsite ulterior (în dorința de a proteja bârnele bisericii de intemperii) și s-au lărgit ferestrele absidelor, pentru a permite o mai bună iluminare a interiorului bisericii. În 1959 s-a înlocuit acoperișul care începuse să se degradeze, construindu-se un acoperiș nou din șindrilă bătută în “solzi”, cu pantă înaltă și o ușoară frângere în zona absidelor. Streașina largă are scopul de a proteja pereții bisericii, nepermițând apei de ploaie să se scurgă pe pereți. Deoarece mica biserică de lemn nu mai făcea față nevoilor comunității, a devenit necesară construirea unei noi biserici. Biserica de lemn din Forăști este construită din bârne de stejar, îmbinate în “coadă de rândunică” și acoperită cu șindrilă bătută în “solzi”. Ea are un soclu de piatră înalt. Pereții din bârne ai bisericii sunt placați cu scânduri vopsite cu verde, foarte decolorate. Are și un turn clopotniță de lemn de aceeași culoare. Monumentul are plan triconc, cu abside pentagonale (atât cele laterale, cât și cea decroșată a altarului) și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pridvorului. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Intrarea se face printr-un portal ce are la partea superioară o inscripție flancată de motive decorative. Pe ambele rame ale ușii se află aceleași motive dispuse simetric: o vază din care cresc trei ramuri cu terminațiile trilobate, deasupra cărora se înalță un vrej stilizat, cu tulpini arcuite. La partea superioară a ancadramentului se află dispuse de la stânga la dreaptă o rozetă cu șase raze, înscrisă într-un cerc cu rol de chenar, un soare cu raze care seamănă cu un chip omenesc (are ochi, nas și gură), o cruce, o semilună și din nou o rozetă (identică cu prima). Altarul are o absidă de formă pentagonală și trei ferestre, iar în decroșurile de nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul. Fereastra din axul absidei altarului a fost lărgită, în timp ce ferestruicile din cele două decroșuri au dimensiunile inițiale. Catapeteasma este dispusă m în fața absidei decroșate.