Cetatea Hotinului

Imagini

Descrierea obiectivului

Cetatea Hotin – martoră a multor războaie și bătălii. De-a lungul secolelor, ea a fost un centru economic, al dezvoltării meșteșugurilor, a comerțului și a culturii. Această frumusețe medievală poate să spună multe aceluia care dorește să o asculte… Nu degeaba acest pinten de deasupra Nistrului a fost numit de strămoșii noștri ”Hotin„. Denumirea orașului vine de la verbul a dori (хотіти), deoarece acest deal (loc) era dorit și putea să-i apere pe locuitori. Datorită terenului tare și a așezării privilegiate, Hotinul a devenit un centru al dezvoltării meșteșugurilor și a comerțului, care la rândul lor favorizau dezvoltarea culturii și a economiei. Hotinul era un punct important al comerțului euro-asiatic. Fiind așezat într-o poziție strategică, la intersecția marilor drumuri comerciale, Hotinul a atras de multe ori interesul cuceritorilor. Pentru apărarea de acești ”binefăcători„ a fost construită cetatea care a văzut, sub zidurile sale, armatele imperiului otoman, răsculații lui Muha și ai lui Detenka, soldații lui Dimitrie Veșnevețki (Baida) și ai lui Petru Doroșenko. În timpul războiului de eliberare a poporului ucrainean împotriva șleahtei poloneze, în Hotin au intrat de două ori armatele lui Bogdan Hmelnițki. Este cunoscută cetatea Hotin și datorită bătăliei de la Hotin, care a avut loc sub zidurile cetății, în luna septembrie și începutul lui octombrie 1621. Această bătălie a evidențiat vitejia cazacilor zaporojieni, în frunte cu hatmanul Petro Konașevici Sahaidacinei și a devenit un punct de cotitură în istoria Imperiului Otoman. Victoria în bătălia de la Hotin a salvat Europa de Vest de invazia ienicerilor, a impresionat popoarele și a avut rezonanță în literatură. De-a lungul sec. XVII, Hotinul a trecut din mână în mână, fiind condus de polonezi, de turci și nu o dată, a fost eliberat de cazacii zaporojieni. În timpul războiului de eliberare, prin Hotin a trecut și armata lui Bogdan Hmelnițki (1650 - 1653). Numai la începutul sec. XVIII, turcii au reușit să se stabilească mai confortabil în Hotin. După reconstrucția cetății, între anii 1712 – 1718, (cu sprijinul inginerilor francezi) Hotinul a devenit cel mai puternic nod de fortificații și apărare al Imperiului Otoman, din Estul Europei. Și, chiar dacă în sec. XVIII – XIX, cetatea își pierde importanța strategică, sub zidurile ei nu au încetat să fiarbă bătăliile. În 1826, orașului Hotin i-a fost oferită stema: pe fond auriu se află cetatea argintie, cu trei turnuri; pe două turnuri laterale, se află câte un bici, iar pe cel din mijloc, o semilună culcată, deasupra căreia se află o cruce. Deasupra se află două săbii încrucișate, cu lamele în jos, iar mai sus, o cruce de argint în memoria cuceririi cetății turcești. Cetatea Hotin a servit ca și platou de filmare pentru multe filme artistice, printre care amintim: „Șarpele”, „Zahar Berkut”,„Balada despre viteazul cavaler Ivanhoe”, „Cei trei mușchetari”,„Săgeata lui Robin Hood”. Între filmele recente, ecranizarea operei cunoscutului scriitor ucrainean Iuri Mușketek, „Iasa” și filmările pentru „Sicea Zaporojiana”, după nuvela lui Nicolae Gogol „Taras Bulba”.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Înapoi