| Coordonate GPS | (47.635074615479; 25.897922515869) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Cacica |
| Localitatea | Cacica |
| Adresa | str. Voronet, f.n. |
| Categoria | Obiective religioase |
| Anul înfiinţării/prima atestare | |
| Grupul etnic | Poloneză |
Localitatea Cacica este cunoscută atât prin salina existentă cât şi prin sanctuarul marian al Bisericii Catolice. Satul se află la 40 km de Suceava şi la 18 km de Gura-Humorului. Pe la anul 1780 s-a descoperit zăcământul de sare din zonă, iar în anul 1791 s-a deschis salina şi au fost aduşi muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, cei mai mulţi fiind de religie romano-catolică. Credincioşii catolici veniţi la muncă şi stabiliţi ulterior la Cacica au fost asistaţi spiritual de preoţii din Parohia Gura Humorului. Întrucât în Cacica nu era un lăcaş de cult propriu, a fost săpată în masivul de sare o mare şi frumoasă capelă cu hramul „Sfânta Varvara”, la o adâncime de 25 m. În anul 1810 a fost zidită prima biserică pe locul unde se află cea actuală. Astfel, a luat fiinţă Parohia Romano-Catolică din Cacica. În jurul anului 1900, episcopul Iosif Weber, călugăr lazarist de lângă Suceviţa, ajunge la conducerea Episcopiei de Lemberg (Lvov) şi dă o nouă deschidere localităţii şi pelerinajelor de la Cacica. Dânsul dispune, îndrumă şi sprijină zidirea actualei biserici, începută în anul 1903 şi sfinţită solemn la 16 octombrie 1904, fiind de faţă şi arhiepiscopul de Cracovia, Iósef Bilczewski. Noua biserică a fost construită după un proiect din Polonia, în stil neo-gotic în crucieră, din piatră cioplită şi cărămidă roşie presată, are 40 m lungime, 23 m lăţime, 14 m înălţimea interioară, 50 m înălţimea turnului, fiind recunoscută astăzi ca adevărat monument de arhitectură. Un deosebit interes îl prezintă „Grota Lourdes”, o reprezentare a grotei de la Lourdes din Franţa, construită în anul 1936, din piatră brută, având 12 m lungime, 5 m lăţime, 5 m înălţime, fiind încadrată de o galerie de 60 m lungime în formă de semicerc, susţinută de 20 de coloane din beton, ca spaţiu acoperit pentru pelerini. Din anul 1904 s-a hotărât celebrarea şi participarea oficială la hramul şi pelerinajul de la 15 august. Astfel, cultul icoanei miraculoase a Maicii Domnului de la Cacica şi pelerinajul din solemnitatea Adormirea Maicii Domnului s-au dezvoltat din ce în ce mai mult, iar numărul pelerinilor din ţară şi din străinătate a fost din ce în ce mai mare. Ţinând cont de pietatea neîntreruptă şi profundă a credincioşilor, în anul 1996 biserica parohială din Cacica a fost declarată „sanctuar diecezan”, iar la 15 august 1997 sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut drept „sanctuar naţional”. În anul jubiliar 2000 sanctuarul a primit titlul de „basilica minor”, titlu acordat de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea prin Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor.
