| Coordonate GPS | (47.375072479248; 26.62331199646) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Dolhasca |
| Localitatea | Probota |
| Adresa | sat. Probota |
| Categoria | Obiective religioase |
| Anul înfiinţării/prima atestare | 1530 |
| Grupul etnic | Rom |
Mănăstirea Probota (după denumirea veche Mănăstirea Pobrata) este o mănăstire ortodoxă construită în anul 1530 în satul Probota (care aparține în prezent de orașul Dolhasca) de către domnitorul Petru Rareș. Biserica mănăstirii are hramul Sfântul Nicolae. Mănăstirea Probota a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei (1522-1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Este alcătuită din 6 obiective: - Biserica „Sf. Nicolae” - datând din 1530;; - Clisiarnița - datând din 1530; - Ruinele caselor domnești - datând din 1530; - Ruinele clădirilor din incintă - datând din sec. XVI-XVII; - Turnurile de colț - datând din sec. XVI; - Zidul de incintă - datând din 1550. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Nicolae” din cadrul mănăstirii, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Suceava („Sf. Ioan cel Nou”) și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Mănăstirea Probota este considerată ctitoria tuturor Mușatinilor. În anul 1391, în vremea lui Petru I Mușat (1375 – 1391), izvoarele consemnează existența Bisericii din lemn de stejar Sfântul Nicolae din Poiana Siretului. Mai târziu, nepotul său Alexandru cel Bun (1400 – 1432) construiește o biserică de piatră unde, în 1465, Ștefan cel Mare își îngroapă mama, pe Doamna Oltea. Petru Rareș ridică Mănăstirea Probota între 1528 și 1530, iar pictura interioară și exterioară se face în 1532. Primul stareț este vărul lui Rareș, Grigorie Roșca, pomenit de altfel și în pisanie. Petru Rareș este înmormântat la Probota, după cum povestește și Grigore Ureche: „Pătru Vodă fiind bătrân de zile și căzându de boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte și cu cinste l-au îngropat în mănăstire la Pobrată, ce este făcută de dânsul și cu multă jale și plângere, ca după un părinte al său”. Muzeul din clisiarniță adăpostește comori din secolele XV-XVII, unele descoperite în urma săpăturilor arheologice: icoane, fragmente de mobilier, țesături, veșminte bisericești, bogate vase liturgice, candele încrustate de argint, cruci cu dantele de filigran, cărți de cult vechi, monede, bijuterii, ceramică, cahle decorate. Arhitectura zveltă, cu cele șapte contraforturi care par să lanseze biserica spre cer, având „în vârf” turla octogonală, semn al ctitoriilor voievodale. Eleganța și proporțiile perfecte ale zidirii o plasează printre cele mai frumoase biserici ale Evului Mediu românesc. Necropola domnească, situată în biserică, între pronaos și naos, adăpostește nu mai puțin de 21 de morminte acoperite cu pietre tombale de o rară frumusețe, cu epigrafii valoroase. Între ele, cel al lui Petru Rareș, al soției și copiilor săi, dar și piatra de mormânt a Doamnei Oltea, muma lui Ștefan cel Mare. În pronaos și pridvor se păstrează pictura originală din vremea lui Petru Rareș. Tabloul votiv este o splendoare și un document istoric în același timp, înfățișând familia lui Petru Rareș care închină mănăstirea lui Dumnezeu. Tot în pridvor, este zugrăvită „Judecată de Apoi”, pentru prima dată pictată în Moldova, după tipicul iconal care a fost consacrat la Voroneț.
