Mănăstirea Putna

Imagini

Descrierea obiectivului

Reprezintă unul dintre cele mai importante monumente ale pământului românesc. Construcţia acestei mănăstiri a fost astfel concepută încât să servească ca loc de odihnă pentru domnitorul Ştefan cel Mare şi pentru familia sa. Construcţia a fost începută în 10 iulie 1466, prin ridicarea bisericii, care a fost sfinţită trei ani mai tîrziu la 3 septembrie 1470. Acest eveniment a fost unul deosebit la el participând domnitorul, precum şi un sobor de 64 preoţi şi diaconi în frunte cu Mitropolitul Teoctist, cel care îl unsese domn pe Ştefan cel Mare. În timp biserica va fi împrejmuită cu un zid gros de piatră, la care se vor adăuga o casă domnească, chiliile necesare unei mănăstiri şi alte anexe. Din păcate o primă distrugere a mănăstirii va avea loc în anul 1481, când un puternic incendiu va afecta mănăstirea. Acest lucru este specificat pe două inscripţii de pe turnul tezaurului, precum şi pe turnul de la intrare. Cu toate că o parte din elementele decorative iniţiale nu se mai păstrează, discurile şi cărămizile smălţuite, biserica păstrează fizionomia şi planul iniţial. Are o înălţime de 33 m şi o lăţime de 11 m, fiind compartimentată de la început în pridvor, pronaos, încăperea mormintelor (gropniţa), naos şi altar. Pridvorul are trei ferestre mari de factură gotică, iar prin el se face intrarea în biserică. Camera mormintelor are o semnificaţie deosebită, întrucât aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457- 2 iulie 1504). Lespedea de marmură de Carrara se află sub un frumos baldachin, iar ca şi sarcofagul, au ornamente decorative reprezentate prin frunze de stejar care predomină, palmetele şi tulpinile alcătuind patru medalioane sub formă de inimă dispuse cu vârful în sus. Lângă momrmâtul domnitorului se află mormântul celei de-a doua sale soţii, Maria de Mangop (1513), a cărei lespede are decoraţiuni orientale. Tot aici sunt înmormântaţi şi doi dintre copiii lui Ştefan cel Mare, Petru (1479) şi Bogdan (1481). Mănăstirea Putna a avut şi un important rol cultural, demonstrat de scrierile realizate aici, care pot fi văzute în muzeul special amenajat în complexul mănăstiresc. Aici au venit de la Neamţ primii caligrafi şi miniaturişti care au scris în timpul domniei lui Ştefan „Mineiul din Aprilie” (1467), „Cuvântările Sf. Ioan Gură de Aur” (1470), „Tetraevanghelierul” (1473) etc. Tot aici în prima parte a secolului al XV-lea se vor copia cronicile cunoscute sub numele de „Letopiseţul de la Putna I” şi „Letopiseţul de la Putna II”. Aici au fost lucrate numeroase obiecte de cult, o parte dintre acestea, fac parte din colecţia muzeului. Pot fi enumerate: „Tetraevanghelierul de la Humor” (1473), în care apare o miniatură cu chipul domnitorului; acoperământul de mormânt a Mariei de Magop; epitaful reginelor Eutimia şi Eupraxia (secolul al XIV-lea); epitrafirul cu sărbători (înainte de 1480) şi multe alte broderii, icoane, cărţi, ferecături sau obiecte rezultate în urma cercetărilor arheologice. Acest loc a devenit în timp un simbol naţional al luptei românilor pentru libertate şi unitate, având loc diferite evenimente în decursul timpului. Un alt obiectiv care trebuie vizitat, având legătură cu Mănăstirea Putna, este chilia lui Daniil Sihastrul, nu departe de confluenţa Putnei cu pârâul Viţeu. Numele acestui sihastru este legat de cel al lui Ştefan întrucât era considerat sfătuitorul domnitorului în momente de grea cumpănă pentru Ţara Moldovei. Acest sfătuitor al domnitorului şi-a săpat singur în piatră chilia în care a vieţuit, pentru ca spre sfârşitul zilelor să se retragă la Mănăstirea Voroneţ, unde va fi şi îngropat.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Înapoi