Patrimoniul istoric şi etnografic – parte a dezvoltării
durabile a turismului în Bucovina
HERITAGE
MIS-ETC Code: 829

Muzeul de Etnografie "Samuil si Eugenia Ionet"

Imagini

Muzeul de Etnografie

Coordonate GPS (47.84387588501; 25.916259765625)
Regiunea (judeţul) Suceava
Raionul Rădăuţi
Localitatea Rădăuţi
Adresa str. Piaţa Unirii, nr. 62
Categoria Muzee și case memoriale
Anul înfiinţării/prima atestare 1934
Grupul etnic Rom

Descrierea obiectivului

Muzeul Etnografic, este unul dintre ele mai vechi muzee de acest tip din Moldova, în care sunt prezentate principalele tehnici populare utilizate îndeosebi în această parte a ţării. Este arătată succesiunea firească a fazelor de prelucrare, de la materia primă şi până la produsul finit. Tehnica olăritului ocupă un loc aparte, întrucât oraşul Rădăuţi ocupă un loc aparte ca centru de ceramică din nord-vestul Moldovei. Forma vaselor care sunt realizate aici este asemănătoare ca dimensiuni şi profil cu cele de Horezu, constituind un exemplu de încadrare armonioasă în ansamblul artei populare româneşti. Ceramica se remarcă printr-un smalţ de bună calitate, având un fond alb-ivoriu, pe care sunt realizate motive florale în verde şi brun. Dacă fondul este brun roşcat, atunci ornamentele în spirală sunt de culoare galbenă. Originalitatea şi rafinamentul acestei ceramici este dată de compoziţie, ornamentele fiind dispuse simetric pe suprafaţa vasului într-o simetrie ritmică. Tehnica prelucrării fibrelor vegetale şi a lânei. Caracteristic este ţesutul în multe iţe (obişnuit 2 până la 14, dar sunt excepţii în care se ajunge şi la 20-24 de iţe), lucru care conferă o multitudine de modele, ceea ce face a majoritatea ştergarelor să aibă caracter de unicat. Dintre produsele de lână sunt de menţionat: traistele, brâiele, catrinţele, lăicere. Cusutul, reprezintă şi el o ocupaţie tradiţională. Pe pânza ţesută pentru cămăşi sunt realizate diferite modele, mai deosebite fiind cele din zona Frătăuţi, Gălăneşti, Costâna. Tehnica sumănitului, era şi ea cunoscută, fiind realizată stofa de lână ţesută la razboi şi apoi dată la piuă pentru a deveni impermeabilă, fiind arătate şi etapele de realizare a unui suman, de la croit , încheiat şi ornamentat (şnurul se numeşte sarad). Zonele cu cele mai frumoase sumane sunt Straja, mai bogate în ornamentaţii, Marginea şi Volovăţ, cu sumane mai lungi şi mai puţin ornamentate, sau mantale cu glugă specifice pentru Satu Mare şi Gălăneşti. Cojocăritul este o ocupaţie încă raspândită, fiind prezentate uneltele de prelucrare a pieilor, tiparele folosite şi diferite faze de prelucrare a acestora. Zonele cunocute pentru acest meşteşug sunt: Rădăuţi, Putna, Frătăuţi, Arbore, Vama, Câmpulung Moldovenesc. Mai sunt prezentate şi alte instalaţii utilizate în gospodăriile ţărăneşti: oloiniţele, morile pentru cereale, râşniţele, pluguri de lemn, piuă pentru sumane.