| Coordonate GPS | (47.94974899292; 26.073442459106) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Siret |
| Localitatea | Siret |
| Adresa | str. Ana Ipătescu, nr. 88 |
| Categoria | Obiective religioase |
| Anul înfiinţării/prima atestare | Sec.XIV |
| Grupul etnic | Rom |
Este o biserică construită în secolul al XIV-lea în oraşul Siret şi este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova şi prima construită după planul triconc, de tip bizantin. Ea se află situată pe Str. Victoriei nr. 10 (aflată pe Dealul Sasca). Ansamblul Bisericii „Sf. Treime” din Siret a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, fiind format din 2 obiective: - Biserica „Sf. Treime”, ce datează din anul 1352; - Zvoniţa - datând din secolul al XVII-lea. Lipsa documentelor legate de această construcţie face ca şi în prezent data construcţiei şi numele ctitorului să rămână discutabile. Unii autori atribuie biserica lui Sas Vodă (1354-1358) sprijinindu-şi afirmaţia pe faptul că biserica este situată pe Dealul Sasca, toponim ce derivă de la numele voievodului. Ea se află la circa 300 m de locul unde tradiţia consemnează existenţa cetăţii construite de Sas Vodă şi a fost considerată ca fiind capela Curţii Domneşti din Siret. După mutarea scaunului Moldovei la Suceava, de către Petru Muşat, acest lăcaş de cult a servit ca biserică parohială credincioşilor de pe dealul Sasca. Prezenţa în biserică a unor pietre de mormânt ale unor negustori sireteni presupune danii importante din partea acestora în favoarea acestui lăcaş de cult. Dimensiunile bisericii sunt modeste în comparaţie cu cele ale unei ctitorii domneşti tipice: lungimea - 16,5 m; lăţimea - 11 m; grosimea zidului - 1,1 m; înălţimea soclului - 40 cm. În exterior, biserica este decorată cu discuri ceramice policrome, flori cruciforme şi cărămizi. Discurile nu sunt figurative, ci au o formă geometrică simplă. În forma generală a edificiului se regăsesc caracteristici specifice bisericilor moldoveneşti: lipsa turlei, calota naosului, ocniţele oarbe şi decorul ceramic sus-amintit. Ferestrele sunt alungite, încadrate în chenare de piatră cioplită. Pe alocuri se pot observa fragmente de frescă. Acelaşi decor se observă şi în partea superioară a icoanei hramului de deasupra uşii de intrare, care are o cornişă deasupra. Interiorul bisericii este compartimentat în pronaos, naos şi altar. Nu există portal de intrare, intrându-se printr-o uşă direct în pronaos. Pronaosul prezintă o fereastră de mici dimensiuni pe latura sudică, în naos sunt două, iar în altar încă una situată pe axul absidei. Pronaosul este dreptunghiular şi îngust, fiind boltit cu un semicilindru care pleacă direct de pe zidurile exterioare. Pronaosul este separat de naos printr-un perete gros de piatră, în mijlocul căruia se află o uşă arcuită mică. Naosul este alungit în sensul axei longitudinale, fiind acoperit cu o cupolă sprijinită pe patru arce semicilindrice: două înguste încadrează cele două abside laterale şi două mai late, inegale, sprijinite pe console. Altarul este cu o treaptă mai înalt decât naosul şi are formă semicirculară, cu trei ferestre. Biserica nu a fost pictată niciodată. Un iconostas valoros realizat în stilul „baroc moldovenesc”, datând cel puţin de la începutul secolului al XIX-lea, a fost renovat în anul 1841 de către negustorul Panait Goraş cu ajutorul parohienilor şi înlocuit cu unul nou în anul 1995.
