| Coordonate GPS | (47.697956085205; 25.825382232666) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Solca |
| Localitatea | Solca |
| Adresa | str. Gheorghe Doja, f.n. |
| Categoria | Obiective religioase |
| Anul înfiinţării/prima atestare | 1614 |
| Grupul etnic | Rom |
Localitatea Solca este cumpărată de voievodul Moldovei Ştefan Tomşa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) la începutul secolului al XVII-lea. Acesta înalță la Solca o ctitorie domnească cu rol de mănăstire de călugări. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost începută construirea mănăstirii, deși unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției. În schimb se știe cu certitudine că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că lăcașul de cult este dedicat în primul rând pomenirii sfinților apostoli Petru și Pavel. Conform cronicilor, Tomșa Vodă nu reușește să finalizeze întregul complex mănăstiresc până la sfârșitul primei sale domnii. În cea de-a doua domnie a sa (1621-1623), sunt construite zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Conform letopisețului lui Miron Costin, Mănăstirea Solca este finalizată în anul 1622. La Mănăstirea Solca, cărturarul Vartolomei Măzăreanul (1710 - 1779) a fost stareț, a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce. În anul 1775, împreună cu restul Bucovinei, Solca trece sub stăpânire habsburgică. Ca urmare în mica așezare bucovineană se stabilesc numeroase familii de germani, polonezi și evrei. La 29 aprilie 1785 Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment ca lăcaș de călugări, este închisă de autoritățile austro-ungare, iar biserica mănăstirii devine biserică parohială. În 1902, forma inițială a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În prezent, pe lângă biserica interioară (înaltă de 36 de metri), complexul mănăstiresc mai include ruine de chilii, beciuri, clopotnița, zidul de incintă cu fortificații și turnuri.
