| Coordonate GPS | (47.645492553711; 26.263206481934) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Suceava |
| Localitatea | Suceava |
| Adresa | Ana Ipătescu |
| Categoria | Obiective arheologice |
| Anul înfiinţării/prima atestare | 1500 |
| Grupul etnic | Rom |
Curtea domnească din Suceava a fost construită în sec. XIV - XVII în centrul orașului. Complexul cuprinde ruinele Palatului Domnesc (sec. al XIV-lea), ruinele unui turn locuință și a unui turn de poartă (sec. al XIV-lea) și a unor anexe (1486). Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară. Casa domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea domnească. Peste resturile clădirii din lemn s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. După definitivarea lucrărilor, Curtea domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,5 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,5 m și ziduri groase de 1,6 m. Curtea domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce. Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Curtea domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino, când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului.
