Patrimoniul istoric şi etnografic – parte a dezvoltării
durabile a turismului în Bucovina
HERITAGE
MIS-ETC Code: 829

Mănăstirea Sucevița

Imagini

Mănăstirea Sucevița

Coordonate GPS (47.778072357178; 25.711132049561)
Regiunea (judeţul) Suceava
Raionul Suceviţa
Localitatea Suceviţa
Adresa DN 17 A, nr. 179
Categoria Obiective religioase
Anul înfiinţării/prima atestare 1596
Grupul etnic Rom

Descrierea obiectivului

Reprezintă ctitoria boierilor Movileşti, considerată a fi fost finalizată în perioada 1583-1596. Perioada de înflorire a acestei mănăstiri are loc după revenirea pe tronul Moldovei a lui Ieremia Movilă (1595-1606) când se adaugă la biserica deja construită două noi pridvoare, noi case şi ziduri de împrejmire pentru mănăstire. Zidurile construite sunt masive având peste 100 m lungime, 3 m grosime şi înălţimea de până la 6 m, având şi turnuri de apărare. Din acest punct de vedere constituie una dintre cele mai fortificate mănăstiri din Moldova. Biserica acestui complex monahal păstrează stilul moldovenesc în construcţie din secolele XV-XVI, fiind considerată ultima biserică pictată în exterior. Pictura a fost realizată de către fraţii Ion şi Sofronie, aceştia dând picturii executate un caracter narativ şi antiotoman. Ei au incercat să depăşească modelele tradiţionaliste, printr-o interpretare proprie dată evenimentelor. Sunt de menţionat aici scenele „Scara lui Ioan Climax”, pleiada filozofilor antici, „Asediul Constantinopolului”. Pentru această biserică culorile predominante sunt verdele şi roşul. În interiorul bisericii sunt înmormântaţi în gropniţe Ieremia şi Simion Movilă, precum şi alte rude ale familiei domnitoare. În naos este redat tabloul votiv, care datorită numărului mare de personaje este continuat şi pe peretele sudic. Muzeul mănăstirii adăposteşte obiecte de cult de o mare valoare artistică cum ar fi: epitaf din secolul XV, acoperământ datând din 1493, acoperămintele mormintelor lui Ieremia Movilă (1606) şi Simion Movilă (1609), capsulă de argint cu o şuviţă din părul doamnei Elisabeta Movilă (1616).