| Coordonate GPS | (47.637046813965; 26.217029571533) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Şcheia |
| Localitatea | Sf |
| Adresa | Str. Victoriei f.n. |
| Categoria | Obiective religioase |
| Anul înfiinţării/prima atestare | 1488 |
| Grupul etnic | Rom |
Este o biserică ctitorită în anul 1488 de către domnitorul Ştefan cel Mare şi se află la o distanţă de 1,5 km nord-vest de municipiul Suceava. Această ctitorie a funcţionat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desfiinţată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Ansamblul Bisericii cuprinde 3 obiective: Biserica propriu-zisă, Clopotniţa şi Zidul de incintă - datând din secolele XV-XVIII. Pe locul actualei biserici, după cum au demonstrat-o cercetările arheologice, a existat o construcţie de lemn pe temelie de piatră care a fost distrusă, posibil în urma unui incendiu. Biserica a fost reparată şi zugrăvită în secolul al XVII-lea de mitropolitul Varlaam Moţoc. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de mănăstire şi în care diverşi cititori au consemnat evenimente contemporane. Printre egumenii mănăstirii pot fi menţionaţi Isaia Nacu (în jurul anului 1702) şi Gheorghe Abăza (1715-1721). Ctitoria lui Ştefan cel Mare de la Sfântu Ilie a funcţionat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desfiinţată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Autorităţile austriece au înfiinţat în 1786, în locul Academiei Teologice de la Putna, care a fost desfiinţată la scurt timp după ocuparea părţii de nord a Moldovei, o „şcoală cliricească” la Mănăstirea „Sf. Ilie”, a cărei conducere a fost încredinţată diaconului sârb Daniil Vlahovici. După ce acesta a fost numit de autorităţi în 1789 ca episcop al Bucovinei (1789-1822), se pare că şcoala clericală de la Sf. Ilie a fost mutată la Cernăuţi. După desfiinţarea mănăstirii şi a şcolii clericale, ansamblul mănăstiresc de la Sf. Ilie a fost lăsat în paragină, chiliile au fost demolate, rămânând numai biserica, turnul clopotniţă şi zidul de incintă. Biserica a continuat să funcţioneze ca biserică parohială. De-a lungul timpului au fost efectuate intervenţii diverse asupra bisericii, iar urme de pictură în frescă se mai află doar pe faţada de sud, ele datând din secolul al XVII-lea. „Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”, precizează că Biserica „Sfântul Ilie” avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântăreţului de 3 ha şi o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 557 familii cu 2 150 de credincioşi. Biserica Sfântul Ilie are plan triconc, cu turlă deasupra naosului, fiind asemănătoare din acest punct de vedere cu bisericile Pătrăuţi şi Voroneţ. Clădirea are dimensiuni modeste (18 m lungime), în exterior zidurile sunt sprijinite de cinci contraforţi din piatră de talie, câte două, care încadrează absidele laterale şi un picior de contrafort la absida altarului. Absidele sunt decorate cu firide înalte - câte cinci pe absidele laterale şi şapte pe absida altarului. Pe absida sudică, deasupra firidelor, se află două rânduri de ocniţe, cele de jos fiind mai mari şi sprijinindu-se pe cheia arcelor firidelor mari. Pereţii de nord şi de vest au fost acoperiţi cu tencuială de ciment, pe peretele de nord mai păstrându-se două ocniţe sub cornişă, iar pe peretele de vest întregul registru superior. Picioarele firidelor şi întreaga suprafaţă a ocniţelor de pe abside sunt acoperite de cărămizi roşii; la partea superioară a firidelor se află un brâu de cărămizi policrome cu dimensiunile de 28x13x5,5 cm. Un alt brâu de cărămizi smălţuite se află şi la partea superioară a ocniţelor mici. În interior, biserica este compartimentată în pronaos, naos şi altar. Biserica are ferestre mici având chenare dreptunghiulare de piatră, cu baghete încrucişate. Pictura interioară a bisericii, datând de pe vremea lui Ştefan cel Mare, nu s-a păstrat. În secolul al XVII-lea, ea a fost refăcută, culoare peste culoare, respectându-se ordinea iconografică. În pronaos se află picturi din sinaxarul sfinţilor, precum şi scene din viaţa Sf. Prooroc Ilie. Este posibil ca pictura exterioară să fi fost executată în timpul domniei lui Petru Rareş (1527-1538, 1541-1545), dar zugrăveala care se vede în prezent datează din secolul al XVII-lea, din timpul mitropolitului Varlaam Moţoc (1632-1653), al cărui chip este pictat. Pereţii exteriori au fost tencuiţi, fiind astupate ocniţele de pe faţadă. În curtea bisericii, lângă perete, se află mai multe pietre funerare foarte deteriorate.
