| Coordonate GPS | (47.344974517822; 25.355039596558) |
| Regiunea (judeţul) | Suceava |
| Raionul | Vatra Dornei |
| Localitatea | Vatra Dornei |
| Adresa | Str. Republicii f.n. |
| Categoria | Construcții civile (clădiri și ansambluri de clădiri) |
| Anul înfiinţării/prima atestare | 1898 |
| Grupul etnic | Rom |
Ideea amenajării unui cazinou în Vatra Dornei aparţine doctorului Denarowschi (raportul său datat 7 iunie 1873), aceasta fiind legată de dorinţa de a dezvolta stabilimentul balnear din Vatra Dornei. Meritul de a se fi construit acest edificiu îi revine însă primarului Vasile Deac care împreună cu arhitectul Paul P. Brang din Viena, în timpul audienţei pe care au avut-o la împăratul Franz Joseph, în anul 1886, prezintă o machetă şi obţin aprobarea împăratului de a face această construcţie. După mai multe variante realizate, proiectul va fi definitivat abia în anul 1895, iar lucrările vor începe în 1896 şi vor fi definitivate în anul 1898. Finanţarea lucrărilor va fi asigurată de către Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina. Cazinoul este construit în stil eclectic, cu influenţe ale Renaşterii germane. Lungimea, la faţada principală, este de 60 m, având în centrul ei pe axa principală o sală de concerte. Această sală era prevăzută cu un balcon pentru orchestră, o scenă pentru reprezentaţii teatrale şi muzicale, iar în dreapta şi în stânga scenei se aflau oglinzi înalte din „Cristal de Florenţa”. Cupola avea şi ea un sistem de candelabre, tot din cristal, iar pereţii aveau aplice ingenios ornamentate. Mai existau săli pentru lectură, de muzică, pentru dans, jocuri de biliard ş.a. Exteriorul clădirii este de remarcat prin turnuleţele de la colţurile acesteia, labirinturile de intrânduri şi ieşinduri, statuete, care completează armonios aspectul exterior. În anul 1936, clădirea a suferit unelele modificări, îndeosebi în sala mare, prin realizarea unei fose pentru orchestră, planşeul de lemn a fost înlocuit cu unul din beton, s-au făcut recompartimentări, iar în spatele cazinoului a fost amenajată o terasă. Aceste lucrări au fost făcute sub supravegherea inginerului Gheorghe Constantinscu, expert al fondului bisericesc pentru băile Vatra Dornei. A urmat apoi perioada celui de-al doilea război mondial, când clădirea a fost rechiziţionată şi a avut diferite folosinţe. După 11 iunie 1948, ca urmare a actului de naţionalizare, clădirea a trecut în proprietatea statului şi a suferit modificări în utilizarea spaţiilor. În anii 1987-1988 s-au început demersurile pentru a se face o reparaţie capitală la această clădire, însă ritmul lent de execuţie şi apoi evenimentele din 1989 au pus capăt executării lor. Astfel, că în acest moment, această clădire impresionantă şi emblematică a oraşului Vatra Dornei este în paragină şi fără prea mari şanse de a fi reabilitată.
